Taina Sfintei Euharistii – Primitorii Tainei

euharistie

„Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu (în Sfânta Euharistie) are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 53-54) spune Hristos ucenicilor Săi. Tradiţia canonică a consemnat aceasta în canonul 101 Trulan: „cel ce a dobândit vrednicia cerească prin pătimirea mântuitoare, aflându-se pus mai presus decât toată zidirea simţitoare, mâncând şi bând pe Hristos, se împreună pentru totdeauna cu viaţa veşnică, sfinţindu-şi sufletul şi trupul”.

 

Primitorii

În textele canoanelor comuniunea deplină cu Biserica se face prin împărtăşire (cuminecare). Împărtășirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului este părtăşia cu Hristos şi comuniunea cu Biserica, integrarea în Trupul lui Hristos. Mulţimea canoanelor (ex. can. 8, 11, 12, 13, 14 I ec.) care se referă la oprirea de la Împărtăşire arată că numai cei ce cred şi se botează (Marcu 16, 16.) şi nu se rătăcesc sau fac păcate de moarte (iar cei care greşesc se întorc şi se pocăiesc, trecând prin treptele de penitenţă) sunt vrednici de părtăşia cu Hristos, iar „cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6, 9).

Cei care au păcătuit grav sunt primiţi să se împărtăşească, după ce şi-au îndeplinit penitenţa şi au primit dezlegare. Canonul 13 I ecumenic, chiar dacă se referă la cei ce „ar sta să moară, arată o regulă general valabilă: dar peste tot şi în privinţa oricui (…) cerând a se face părtaş de cuminecătură, (stabilim ca) episcopul, cu cercetare, să-l facă părtaş sfântului dar”.

Rânduiala dintru început a Bisericii poate fi sintetizată în expresia Sfintele se dau sfinţilor («pentru că atunci când spune: „Sfintele sfinţilor”, acest lucru înţelege: cine nu este sfânt, să nu se apropie! Nu zice doar curat de păcate, ci sfânt, pentru că pe sfânt îl arată nu doar îndepărtarea de păcate, ci şi prezenţa Duhului şi bogăţia faptelor bune»[1]), adică primitori ai Euharistiei sunt numai cei vrednici de acest mare dar, cei care au crezut în Hristos, s-au botezat şi vieţuiesc în conformitate cu credinţa asumată: „Nimeni nu poate participa la ea decât numai cel ce crede că cele propovăduite de noi sunt adevărate şi care a trecut prin baia iertării păcatelor şi a renaşterii, trăind mai departe aşa cum ne-a transmis Hristos”[2], menţiona Sf. Iustin Martirul şi Filosoful.

Împărtăşirea începe după botez. Rânduiala botezului se încheie cu participarea celui renăscut prin apă şi prin duh la Sfânta Liturghie, în cadrul căreia se împărtăşeşte cu Sfintele Taine: „după spălarea celui ce crede şi care a căzut întru totul de acord cu noi, îl aducem la locul unde se găsesc adunaţi cei pe care îi numim fraţi”[3].

Canoanele fac referiri şi la cazuri speciale: copii, cei în primejdie de moarte, cei din altă parohie, catehumeni care s-ar împărtăşi fără să-şi dea seama că nu au voie, îndrăciţi.

Copiii, chiar cei mici, care nu-şi pot mărturisi ei înşişi credinţa, se botează şi se împărtăşesc, Euharistia fiind hrana duhovnicească a celui renăscut la noua viaţă în Hristos. Canonul 110 Cartagina[4] face precizări în legătură cu botezul copiilor, iar Constituţiile Sfinţilor Apostoli[5] şi Testamentul Domnului[6] menţionează şi copiii printre cei ce se împărtăşesc.

Cei în primejdie de moarte (botezaţi) sunt trataţi cu bunăvoinţă (can. 13 I ec.; 7 Cartagina; 5, 73 Sf. Vasile cel Mare; 2 Grigorie de Nyssa), deoarece „rânduit este oamenilor odată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9, 27) şi trebuie „să nu plece din cele omeneşti neîmpărtăşiţi de har, adică nefiind în comuniune” (can. 5 Chiril al Alexandriei), fără „cea mai de pe urmă şi mai trebuitoare merinde” (can. 13 I ec.). Aceştia se împărtăşesc chiar dacă nu şi-au îndeplinit canonul de pocăinţă, dar numai dacă au arătat pocăinţă şi după ce au primit dezlegare. Iar dacă „cel împărtăşit în stare disperată va fi salvat, adică nu va muri, atunci el nu se va socoti totuşi între creştinii complet reabilitaţi, adică între cei ce se învrednicesc de primirea Sfintei Euharistii fără oprelişte, ci îşi va relua starea de penitent”[7]. Dacă cel în primejdie de moarte este catehumen pregătit pentru botez, dar a greşit şi este supus epitimiei cuvenite, trebuie să se boteze şi să se învrednicească de împărtăşire[8] (can. 5 Sf. Chiril al Alexandriei).

Cel nebun (îndrăcit[9], care este creştin) se poate împărtăşi în momentele de luciditate , dar numai duminica (can. 3 Timotei al Alexandriei).

Cei din altă eparhie/parohie, pentru a participa la Euharistie trebuie să prezinte scrisoare de recomandare (aşa cum se prevede în can. 12, 33, 45 ap., 13 IV ec. pentru clerici şi în can 12 ap., 7 Antiohia pentru mireni). Fiecare credincios trebuie să aibă permisiunea Bisericii sale pentru a se împărtăşi în altă Biserică. Această măsură s-a luat pentru a nu se ajunge în situaţia de a participa la Euharistie şi/sau împărtăşi clerici caterisiţi ori afurisiţi, sau mireni excomunicaţi.

Catehumenul (copil sau matur) care s-ar întâmpla, din neştiinţă, să se împărtăşească, este considerat chemat de Dumnezeu la botez (can. 3 Timotei al Alexandriei).

Bolnavii şi cei ce nu participă la Sfânta Liturghie (din pricini binecuvântate), se pot împărtăşi „la casele lor” dacă sunt vrednici de primirea Euharistiei: „slujitorii aceia care sunt numiţi la noi diaconi dau fiecăruia dintre cei ce se găsesc de faţă să se împărtăşească din pâinea şi vinul amestecat cu apă, care s-au transformat în euharistie, iar celor ce nu sunt de faţă, li se duc pe la casele lor”[10]. Prevederile privitoare la împărtăşirea tuturor credincioşilor care participă la Sfânta Liturghie (can. 8, 9 ap.; 2 Antiohia), coroborate cu împărtăşirea celor pe patul de moarte (care sunt nedeplasabili) implică posibilitatea împărtăşirii celor care nu pot participa la jertfa euharistică, dar nu sunt opriţi de la Euharistie. Mai mult, Sfântul Vasile menţionează „călugării care locuiesc în pustie, unde nu se găseşte preot, păstrează cuminecătura acasă la ei şi o iau cu mâna lor proprie” şi „că în vremurile persecuţiei unii erau nevoiţi, în lipsa preotului sau a liturgului, să ia cu mâinile lor Împărtăşania”[11]. Iar în perioada primară „sfintele taine se dădeau şi acasă, pentru cei ce stăteau departe, în locuri părăsite, sau pentru cei bolnavi şi neputincioşi”[12].

[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Evrei, PG 63, col. 132-133, trad. pr. Victor Manolache în Cuvinte de aur. VI. Pocăinţa, Spovedania, Postul, Dumnezeiasca Împărtăşanie, Ed. Egumeniţa, Galaţi, 2014, p. 397 (şi la I. Floca, Canoanele…, p. 527).

[2] Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, Apologiile (I, LXVI), trad. O. Căciulă, în: Apologeţi de limbă greacă, p. 70 şi I. Ică jr. în Canonul Apostolic…, p. 367.

[3] Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, Apologiile (I, LXVII), trad. O. Căciulă, în Apologeţi de limbă greacă, p. 70 şi I. Ică jr. în Canonul Apostolic…, p. 367.

[4] „şi pruncii, care de sine nici unul din păcate n-au putut săvârşi, cu adevărat întru lăsarea păcatelor se botează, ca să se curăţească întru dânşii prin renaştere ceea ce şi-au atras din naşterea cea veche”

[5] Constituţiile Sfinţilor Apostoli… (XIII, 14), trad. I. Ică jr., în: Canonul Apostolic…, p. 754.

[6] Testamentul Domnului prin Clement Romanul (I, XXIII), trad. I. Ică jr. în: Canonul Apostolic…, p. 799/Testamentum Domini nostri Jesu Christi, (I, XXIII) trad., pr. Nicolae Achimescu, Ed. Polirom, Iaşi 1996, p. 73.

[7] I. Floca, Canoanele…, p. 65.

[8] N. Milaş, Canoanele…, Vol. II, Partea I, p. 191.

[9] Canonul 4 al patriarhului Nicolae (trecut între canoanele întregitoare) face distincţie între demonizaţi şi cei care par a fi aşa, oprind de la împărtăşire pe cel cu adevărat demonizat.

[10] Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, Apologiile (I, LXVI), trad. O. Căciulă, în: Apologeţi de limbă greacă…, p. 70 şi I. Ică jr. în: Canonul Apostolic …, p. 367.

[11] Sf. Vasile Cel Mare, Epistola 93, pp. 269-270.

[12] Pr. C. Dron, Canoanele. Text şi interpretare, II. Sinoadele ecumenice, Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti, p. 323.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *