ISTORICUL BISERICII

Cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi din încredinţarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist a fost înfiinţată Parohia Sfinţii Români potrivit hotărârii Consiului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor din data de 5 noiembrie 2003.
Sfinţirea locului pentru biserică (în suprafaţă de 720 mp transmis în folosinţă gratuită către Arhiepiscopiei Bucureştilor pentru construirea unei biserici ortodoxe – cu HCGMB nr. 189/ 26.06.2003) s-a făcut pe 14 noiembrie 2002 de P.S. Sebastian Ilfoveanul.
Prima Sfântă Liturghie s-a săvârşit la sărbătoarea Sfântului Nicolae, din anul 2003, într-un lăcaş de rugăciune alcătuit din două corturi militare donate de Comandamentul Logistic (condus de general maior Marin Măciucă).
Planurile bisericii (cu hramul Sfinţii Români) au fost realizate de arhitecţii Clement şi Andrei Moldoveanu, iar cele de rezistenţă de inginerul Ovidiu Arghiroiu.

În iunie 2004 s-a început construirea bisericii. S-a încheiat contract de antrepriză cu Somet S.A. (condusă de ing. Marian Stanciu) pentru a ridica biserica până la cota 0 (finalizarea demisolului).
Pe 4 martie 2005 s-a făcut sfinţirea mică (de P.C. Protoiereu Pompilică Dinu) a noului lăcaş de rugăciune – demisolul bisericii, amenajat pentru slujbele bisericeşti (catapeteasma este făcută de Marian Vişan).

Lucrările de construire a biserici s-au continuat cu firma Niram S.A. (condusă de ing. Marin Stănică). În 2005 s-a ridicat zidul bisericii până la prima centură şi cafasul iar în 2006 s-a ajuns până la turlă. În 2007 s-a finalizat supratructura bisericii împreună cu zugrăvirea turlei şi s-a început tencuirea interioară şi acoperirea cu tablă – lucrări finalizate în 2008.

Începând cu ziua hramului din anul 2008, slujbele bisericeşti se săvârşesc în noua biserică.

Între 2009-2014 s-a executat pictarea bisericii şi a icoanelor catapetesmei (în tehnică „fresco” de Alexandru Nicolau), catapetesma şi mobilierul (de pr. Emilian Tuţă), Capela mortuară, clopotniţa, pangarul, lumânărarul.

HRAMURILE

1. SFINŢII ROMÂNI (DUMINICA SFINŢILOR ROMÂNI) – a doua duminică după Pogorârea Sfântului Duh

2. ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI – 1 octombrie

ARHITECTURA

Din punct de vedere arhitectonic, biserica are o formă mai puţin obişnuită, datorată terenului mic şi de formă pătrată, în care a trebuit să se înscrie biserica. Are la bază planul Bisericii Domneşti de la Curtea de Argeş, însă numai partea centrală – pătrată.

Este construită în formă de cruce cu braţe egale (greacă), având dimensiunile de 18×18 m. Are patru stâlpi (cu secţiunea în forma amprentei bisericii) la intersecţia braţelor crucii, peste care se înalţă cupola cu 12 laturi .

Acoperişul este sub forma a doi semicilindrii (partea ce acoperă altarul se termină cu o calotă sferică) care se intersectează în baza pătrată a cupolei.
Întrucât spaţiul destinat lăcaşului a fost mic (720 mp.), nemaifiind loc pentru alte anexe, biserica a fost proiectată cu demisol – pe toată suprafaţa bisericii.

Capela mortuară, clopotniţa, pangarul, lumânărarul şi avizierul sunt aşezate în linie – spre piaţă.